Clenciul 22 sau Cum (nu) nu putem avea specialisti inca din facultate

„A Catch-22, coined by Joseph Heller in his novel Catch-22, is a logical paradox arising from a situation in which an individual needs something that can only be acquired by not being in that very situation; therefore, the acquisition of this thing becomes logically impossible. Catch-22s are often spoken with regard to rules, regulations, procedures, or situations in which one has knowledge of being or becoming a victim but has no control over it occurring.”

Am sustinut in urma cu cateva luni o prezentare despre piata fortei de munca, pentru un grup de studenti de la un master de Resurse Umane, din cadrul unei facultati de prestigiu din Cluj Napoca. In cadrul acestei prezentari am subliniat faptul ca angajatorii cauta mai ales persoane specializate, cu experienta in munca, iar in aceasta perioada nu au mari probleme in a-si gasi astfel de angajati. Concluzia, descurajanta pentru viitorii absolventi, a fost bineinteles ca sansele lor de angajare sunt si mai mici decat acum cativa ani, cand ofertele de locuri de munca erau mult mai multe.

In incercarea de a le prezenta situatia reala, dar de a-i si incuraja totodata si de a gasi raspunsuri la intrebarile lor, am primit urmatoarea intrebare din partea profesoarei acestora: „Daca angajatorii cauta persoane cu experienta si studentii sunt nevoiti sa se angajeze inca din timpul facultatii, cum putem noi profesorii sa ii atragem la cursuri si sa ii invatam pentru a deveni specialisti in domeniul lor? Acum in sala sunt prezenti doar o mica parte din ei si cei care sunt prezenti sunt si cei mai buni din an. Cei care nu vin la cursuri lucreaza. Insa in momentul in care vor termina facultatea cine credeti ca vor avea mai multe sanse de angajare: studentii care au invatat si au cunostinte sau cei care nu au venit la scoala, dar au experienta in munca?”

Intr-adevar, acesta este clenciul. Ne plangem ca facultatea nu ne invata mai nimic, doar teorie care nu ne ajuta cu nimic la locul de munca. De acord: programa ar trebui sa fie mult mai pragmatica si mai apropiata de ce inseamna un loc de munca in cadrul unei firme. Faptul ca un master de resurse umane include cursuri de contabilitate sau de marketing poate sa imi spuna doua lucruri mie, ca specialist in domeniu:

  • Cei care au conceput programa nu au lucrat pe o astfel de pozitie si nu stiu ce presupune (contabilitate invata contabilii, marketing invata specialistii in marketing, iar resurse umane ar trebui sa stie specialistii in resurse umane.)
  • Cei care au conceput programa nu au conceput-o cu gandul ca va fi cu adevarat utila pentru studenti in a se specializa in domeniu, ci cu gandul ca profesorul X trebuie sa isi faca norma
    Dar daca ar fi programa mai practica, in ce masura angajatorii si-ar schimba atitudinea si ar fi mai deschisi in a angaja absolventi fara experienta?

Notele obtinute in facultate sau la licenta nu mai constituie de mult timp un criteriu de selectie. Cat poate fi de relevanta o medie de 9 sau 10, daca studentul respectiv nici nu poate enumera materiile pe care le-a avut in ultimul semestru?

Si atunci, cine are cel mai mult de suferit din toata aceasta afacere? Bineinteles, cei care, orice ar face, nu pot obtine ceea ce isi doresc. Pentru ca se afla in situatia absurda de a avea nevoie de un lucru ce nu poate fi obtinut decat daca nu ar avea nevoie de el.