Mai suntem o echipă?

Posted by Florentina Ungureanu on November 24, 2009 1 comment
Dacă te uiţi la job-ul pe care îl ai şi care întâmplător îţi ocupă 60-70% din timpul în care stai treaz, vei constata că faci parte dintr-un aparat emisie-recepţie în care tu dai (strunjeşti piesa, scrii raportul etc) şi primeşti (un prietenesc „salut!” De la coleg, salariu, prestigiu etc.).
S-au inventat mai multe unelte care să intervină fin şi să regleze acest aparat emisie-recepţie, pentru că el aparatul ca orice sistem tinde către deteriorare….funcţionează, funcţionează până când asprimile vremii îi tot pun frâne.
Şi-atunci s-au configurat soluţii „deştepte” care să:
- Ungă rotiţele din mecanismul emisie recepţie şi să le aranjeze într-o ordine anume care să permită funcţionarea sistemului- la nivel de trasabilitate a produsului/serviciu(orice organizaţie are o funcţionare gen intrări-ieşiri). Aici pot fi diferite instrumente gen Ergonomia spaţiului de producţie, sisteme de optimizare inspirate din Toyota Production System, sistem Erp informatic, sisteme ISO de calitate etc
- Să îi pregătească pe oameni să ungă şi să pună în mişcare rotiţele că până acum nu s-a inventat încă o organizaţie complet automatizată, mai trebuie încă şi oameni. Aici sunt unelte precum: cursuri de calificare la locul de muncă (punerea în mişcare a rotiţelor mici de la baza sistemului), traininguri de vânzări (sau cum să faci rost de combustibil pentru mişcarea sistemului), traininguri de leadership (cum să pui în mişcare angrenaje mari de roţi , ordinea mişcării angrenajelor şi energia mişcării angrenajelor)
- Să dea energia sistemului de emisie-recepţie astfel încât ansamblul de participanţi la punerea în mişcare a rotiţelor să acţioneze concomitent astfel încât toate rotiţele să fie în mişcare şi să anunţe dacă o rotiţă nu mai funcţionează, sau dacă el nu mai are energie, sau dacă îi trebuie altă mişcare. Aici intră rolurile sistemelor de motivare sau al teambuildingurilor.
Cum se constată dacă energia sistemului este suficientă pentru ca acesta să funcţioneze?
- Participanţii vorbesc despre ce fac cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea sistemului într-o manieră informală, nu numai în şedinţe impuse
- Petrec începuturile de zi împreună (la o cafea, ceai)
- În pauzele de lucru se râde bine
- În afara schimburilor de inforamţii scrise, se comunică lejer, fără introduceri oficiale (ma numesc x, ….in legatura cu …. ai putea te roga frumos sa să imi dai acces la ….)
- Dacă se întâmplă o eroare, nu se accentuează cine, ci cum putem găsi o soluţie
- Sunt celebrate succesele tuturor membrilor
- Talentele individuale sunt cunoscute de către toată echipa
- Se împărtăşesc opinii despre performanţa individuală cu scopul de îmbunătăţire a fiecărui membru
- Prioritare sunt scopurile de dezvoltare a fiecărui membru nu de evitare a conflictelor (dacă o polemică poate scoate la iveala un element util de dezvoltare pentru un membru, atunci oricine îşi asumă riscul tensiunii specifice unei polemici)
- Prioritare sunt scopurile de dezvoltare celor din echipă pentru funcţionarea tot mai optimă a sistemului nu menţinerea unei tăceri placide care să ascundă „veştile proaste”
- Participanţii se mobilizează facil pentru o ieşire la bere cel puţin o dată pe lună.
- Nu ai „strangere de inimă” când ştii că trebuie să colaborezi cu un coleg pe un proiect anume
Şi dacă nu mai avem energie suficientă ce e de făcut?

Dacă te uiţi la job-ul pe care îl ai şi care întâmplător îţi ocupă 60-70% din timpul în care stai treaz, vei constata că faci parte dintr-un aparat emisie-recepţie în care tu dai (strunjeşti piesa, scrii raportul etc) şi primeşti (un prietenesc „salut!” De la coleg, salariu, prestigiu etc.).

S-au inventat mai multe unelte care să intervină fin şi să regleze acest aparat emisie-recepţie, pentru că el aparatul ca orice sistem tinde către deteriorare….funcţionează, funcţionează până când asprimile vremii îi tot pun frâne.

Şi-atunci s-au configurat soluţii „deştepte” care să:

- Ungă rotiţele din mecanismul emisie recepţie şi să le aranjeze într-o ordine anume care să permită funcţionarea sistemului- la nivel de trasabilitate a produsului/serviciu(orice organizaţie are o funcţionare gen intrări-ieşiri). Aici pot fi diferite instrumente gen Ergonomia spaţiului de producţie, sisteme de optimizare inspirate din Toyota Production System, sistem Erp informatic, sisteme ISO de calitate etc

- Să îi pregătească pe oameni să ungă şi să pună în mişcare rotiţele că până acum nu s-a inventat încă o organizaţie complet automatizată, mai trebuie încă şi oameni. Aici sunt unelte precum: cursuri de calificare la locul de muncă (punerea în mişcare a rotiţelor mici de la baza sistemului), traininguri de vânzări (sau cum să faci rost de combustibil pentru mişcarea sistemului), traininguri de leadership (cum să pui în mişcare angrenaje mari de roţi , ordinea mişcării angrenajelor şi energia mişcării angrenajelor)

- Să dea energia sistemului de emisie-recepţie astfel încât ansamblul de participanţi la punerea în mişcare a rotiţelor să acţioneze concomitent astfel încât toate rotiţele să fie în mişcare şi să anunţe dacă o rotiţă nu mai funcţionează, sau dacă el nu mai are energie, sau dacă îi trebuie altă mişcare. Aici intră rolurile sistemelor de motivare sau al teambuildingurilor.

Cum se constată dacă energia sistemului este suficientă pentru ca acesta să funcţioneze?

- Participanţii vorbesc despre ce fac cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea sistemului într-o manieră informală, nu numai în şedinţe impuse

- Petrec începuturile de zi împreună (la o cafea, ceai)

- În pauzele de lucru se râde bine

- În afara schimburilor de inforamţii scrise, se comunică lejer, fără introduceri oficiale (ma numesc x, ….in legatura cu …. ai putea te roga frumos sa să imi dai acces la ….)

- Dacă se întâmplă o eroare, nu se accentuează cine, ci cum putem găsi o soluţie

- Sunt celebrate succesele tuturor membrilor

- Talentele individuale sunt cunoscute de către toată echipa

- Se împărtăşesc opinii despre performanţa individuală cu scopul de îmbunătăţire a fiecărui membru

- Prioritare sunt scopurile de dezvoltare a fiecărui membru nu de evitare a conflictelor (dacă o polemică poate scoate la iveala un element util de dezvoltare pentru un membru, atunci oricine îşi asumă riscul tensiunii specifice unei polemici)

- Prioritare sunt scopurile de dezvoltare celor din echipă pentru funcţionarea tot mai optimă a sistemului nu menţinerea unei tăceri placide care să ascundă „veştile proaste”

- Participanţii se mobilizează facil pentru o ieşire la bere cel puţin o dată pe lună.

- Nu ai „strangere de inimă” când ştii că trebuie să colaborezi cu un coleg pe un proiect anume

Şi dacă nu mai avem energie suficientă ce e de făcut?