Recunoaşteţi compania? – Episodul 1. Pachetul salarial
Am discutat la un moment dat despre avantajele si dezavantajele de a lucra intr-o multinationala. Inca de atunci imi propusesem sa scriu un articol in care sa prezint situatia dintr-o firma romaneasca, cu punctele ei tari si cu cele slabe. Astazi incepusem sa scriu acel articol, cand dupa vreo jumatate de pagina mi-am dat seama ca de fapt iesea altceva decat ceea ce planuisem initial.
Prin urmare, am decis sa fac un mini serial in care sa tratez subiectul: firmele romanesti. Serialul se va numi Recunoaşteti compania? si va avea urmatoarele episoade:
A. Pachetul salarial
B. Lipsa de organizare
C. Mentalitatea managementului / patronatului
D. Lipsa de specializare
Episodul 1.
Din experienta proprie si din relatarile candidatilor intr-o companie cu capital romanesc lucrurile stau in felul urmator:
A. Pachetul salarial – lasat la voia intamplarii sau a patronilor, la modul absolut (permiteti-mi sa folosesc acest cuvant care, e drept, cam zgarie la urechi, pentru a ma referi la managementul romanesc. Pentru ca am intalnit foarte putin manageri romani. Majoritatea sunt patroni. Cei care sunt cu adevarat manageri nu sunt patroni. Sunt angajati la randul lor.). Deci sa vorbim despre pachetul salarial. Adica despre salariu, pentru ca in putine cazuri in firmele romanesti mai mici ca dimensiuni, intalnesti cu adevarat un pachet salarial.
Sa ma explic: Un pachet implica automat ca este compus din cateva elemente. De pilda, la salariu se pot adauga beneficii de genul: asigurari medicale, bonus la zilele de concediu, abonamente la diverse sali de fitness, piscina, etc., chiar si masina de serviciu, laptop, telefon. Cu mentiunea ca acestea din urma sunt beneficii, daca nu constituie instrumente absolut necesare desfasurarii activitatii. De pilda un reprezentant vanzari, contrar parerii unor patroni, nu este deloc absurd daca se asteapta ca firma sa ii asigure masina pentru a se deplasa la clienti. Asteptarea sa nu este legata de pachetul salarial, ci de punerea la dispozitia angajatului a unor conditii de munca si instrumente vitale pentru munca sa. In schimb daca se acorda masina de serviciu unui director economic de pilda, a carui activitate nu presupune deplasari, aceasta poate fi considerata ca parte a pachetului de compensatii si beneficii.
Deci revenind. Salariul unui angajat intr-o companie romaneasca este rareori acordat in functie de rezultate si performanta. Se acorda in principal in felul urmator: la angajare se negociaza un anumit nivel salarial. Trec cateva luni bune si salariul ramane la acelasi nivel. Mai trec inca cateva luni bune si daca angajatul nu se trezeste ca ar cam fi cazul sa renegocieze salariul, acesta inca ramane la acelasi nivel.
Unde vreau sa ajung? Patronii romani nu cunosc conceptul de „marire salariala din initiativa managementului”. Rationamentul lor este urmatorul: „Atata timp cat angajatul isi face bine treaba si nu se plange de salariu, inseamna ca este multumit”.
Degeaba asteapta angajatul recunoastere si apreciere din partea sefului sau, alta decat sub forma de lauda. Lauda sau feedback-ul pozitiv il incalzeste pe angajat pana la un moment dat. La inceput, nerabdator sa faca o impresie buna, este multumit cand este laudat de sef si cateva luni reuseste chiar sa isi pastreze entuziasmul si motivatia. Daca insa timpul trece si lauda nu se transforma intr-o recompensa financiara, oricat de incredibil ar parea patronilor, angajatul se demotiveaza!
Concluziile mele:
1.Haideti sa nu mai vorbim de pachet salarial, atunci cand oferim doar un salariu si eventual bonuri de masa.
2.Patroni, nu fiti surprinsi atunci cand un angajat pe care il apreciati, dar caruia nu i-ati mai propus o marire de salariu de 15 luni, vine la voi cu demisia in mana. Nici nu fiti convinsi ca voi ati facut tot posibilul sa il motivati si totusi el sau ea, ca orice angajat nerecunoscator, a decis sa va paraseasca. Dupa tot cat ati facut pentru el / ea!
3.Angajatii nu lucreaza din placere sau din pasiune! Lucreaza pentru ca au nevoie de bani. Asa cum spune un binecunoscut psiholog american si asa cum s-a dovedit stiintific de atatea ori, prima data orice persoana isi satisface nevoile primare. Adica masa, casa. Deci pentru a fi motivat, in primul rand trebuie sa aiba un salariu care sa ii permita sa traiasca. Dupa aceea doar apare motivatia legata de nevoile secundare, adica realizare intelectuala, statut social, etc. Tradus in termeni de firma: activitate stimulatoare, oportunitati de promovare.
Concluziile voastre care sunt?