Recunoaşteţi compania? – Episodul 3. Mentalitatea managementului romanesc.
Episodul 3.
Din experienta proprie si din relatarile candidatilor intr-o companie cu capital romanesc lucrurile stau in felul urmator:
C. Mentalitatea managementului romanesc – Majoritatea firmelor romanesti sunt infiintate de persoane care nu au experienta in management. Lasam la o parte faptul ca multe nu au nici macar suficienta experienta in domeniul in care doresc sa activeze.
Cum se intampla de obicei lucrurile? Angajati din firme romanesti sau straine stau cativa ani pe un anumit post, isi dau seama ca au abilitati si cunostinte si ca potentialul lor se pierde in cadrul firmei in care lucreaza. Se hotarasc atunci sa paraseasca firma unde „au invatat meserie” si isi deschid firma proprie. Nu neg ca multi sunt foarte buni specialisti si chiar stiu ceea ce fac. Dar una este sa iti cunosti foarte bine domeniul, si cu totul altceva sa conduci o firma. Ma gandesc aici in primul rand la ceea ce inseamna sa coordonezi o echipa, sa o indrumi, sa o supervizezi, sa o motivezi. Nu cred ca sunt multi manageri / patroni romani care sa detina aceste abilitati. Si foarte repede uita ce inseamna sa fii angajat si nu se mai gandesc decat la „trebuie sa facem cat mai multi bani, nu conteaza cum”.
Actiunile patronului incep sa fie ghidate de cateva principii, care, dupa parerea mea, au impact negativ asupra afacerii. Mai jos le prezint pe cele pe care le consider ca sunt cel mai des intalnite si totodata sunt cele mai grave:
1. Scopul primordial al angajatilor este de a pacali patronii, de a lucra putin si de a avea pretentii salariale imense
Nu neg ca sunt si astfel de angajati. Pana acum eu am avut noroc sa nu am astfel de colegi, insa din ce imi povestesc clientii si prietenii, sunt convinsa ca exista. Dar oare este credibila ideea ca toti sau majoritatea angajatilor sunt asa?
Lipsa de incredere cronica pe care patronii romani o au fata de angajatii lor nu ajuta cu absolut nimic firma. Sa fii mereu suspicios, sa nu iti lasi angajatii sa ia decizii, poate sa fie o abordare cu doua taisuri. Orice actiune are o reactiune. Ati auzit de expresia profetii care se auto-implinesc? Sa va explic printr-un exemplu ce inseamna acest concept:
Convingerea ta – Ca si patron iti este frica sa iti lasi firma pe mana angajatilor tai, asa ca iei tu toate deciziile importante.
Consecinta – angajatul nu se dezvolta, nu invata, se plafoneaza, se demotiveaza – incepe sa se implice din ce in ce mai putin in sarcini, este tot mai nemultumit, lucreaza mai putin, insa avand vechime in firma, are si pretentii de salariu mare
Concluziile tale – comportamentul angajatului confirma convingerea ta initiala ca angajatii sunt lenesi si nu te poti baza pe ei
2. Cheltuieli – nu exista, nu au voie sa apara. Daca apar, angajatul este cel care incearca sa traga pe sfoara firma
Newsflaaaaaaash: Fara sa investesti nu te poti dezvolta. Fara sa ai cheltuieli nu poti exista. Nu este o investitie faptul ca dai salarii, faptul ca iti mobilezi sediul, faptul ca oferi instrumente de lucru angajatilor tai. Toate acestea sunt cheltuieli, pe care nu le poti evita.
Prima masura (si cred ca de multe ori, singura masura) pe care au luat-o patronii in perioada crizei a fost sa reduca costurile. Inteleg o astfel de masura atata timp cat ai de unde taia costurile. In alte conditii nu are sens.
3. Eu sunt patron, eu nu trebuie sa respect procedurile si regulile din firma.
Unul dintre cele mai clare semne ca patronii romani nu sunt manageri, si mai ales nu sunt lideri, este faptul ca ei sunt primii care nu respecta procedurile si regulile din firma. Adica ei sunt cei care le impun, dar acele reguli nu se aplica decat angajatilor. De ce? Pentru ca este firma mea. Pot sa fac ce vreau. O astfel de mentalitate, tipic romaneasca, explica multe.
Asa cum spunea si colega mea, Florentina, am fi de acord cu ei daca si-ar pastra doar rolul de patron, nu si cel de director. Adica eu sunt asociat si vin cu banii, dar atat, nu conduc firma. In aceste conditii pot sa nu fac nimic toata ziua si sa nu ma implic in activitatea firmei. Dar atata timp cat te consideri managerul firmei si coordonezi echipa, nu uita unul dintre principiile de baza din leadership: orice lider este un model pentru cei pe care ii conduce. Cu alte cuvinte ce face seful, voi face si eu.
Nu va puteti permite sa impuneti reguli in firma pe care o conduceti, fara sa fiti dispusi sa le respectati la randul vostru.