Am citit in aceasta seara o dezbatere lansata pe unul din grupurile pe care le poti accesa pe linkedin despre raspunsul potrivit atunci cand intervievatorul te intreaba: „Care esta cauza pentru care nu mai lucrezi de n luni?”
Concluzia majoritatii a fost ca cel mai bine este sa spui adevarul, chiar daca il pui intr-un ambalaj frumos. Stim cu toti ca in mediul de business aparentele sunt foarte importante si de putine ori primim a doua sansa de a convinge angajatorul de abilitatile noastre.
Va redau in continuare cateva sugestii ale persoanelor care au participat la discutie:
- am avut posibilitatea sa raman mai mult timp acasa si sa imi dedic timpul cautarii unui loc de munca cu adevarat potrivit pentru mine
- am vrut sa am o pauza mai lunga, sa am mai mult timp pentru mine. Insa sunt o persoana foarte activa, nu sunt multumit/a daca nu am activitate
- am profitat de perioada aceasta sa invat ceva nou/sa imi dezvolt abilitatile/sa particip la cursuri
Avand in vedere ca a trecut deja un an si jumatate de cand a inceput criza, s-au strans deja o multime de luni de cand multi dintre noi nu mai avem loc de munca. Ne asteptam cu totii ca in momentul in care ajungem la un interviu sa fim intrebati: „Ce s-a intamplat in aceasta perioada? Ce ati facut de cand ati plecat de la ultimul loc de munca? De cat timp va cautati un job? Care este motivul pentru care ultimul dvs. loc de munca a fost acum un an?”.
Toate acestea sunt intrebari posibile la un interviu. Pentru mine, care lucrez in domeniu si am vazut ce a facut criza aceasta din piata fortei de munca, raspunsul este evident. Si pentru cativa din angajatori, care reusesc sa vada mai departe de „sigur are o problema daca nu a mai lucrat de atata timp”.
Am finalizat saptamana trecuta o selectie la un client care a inteles ca foarte multe persoane au ramas fara locuri de munca datorita crizei, nu datorita incompetentei si care, dupa ce i-am prezentat un candidat care nu mai lucrase de mai mult de 8 luni, l-a angajat fara sa se mire de intreruperea destul de lunga.
Am fost placut surprinsa de atitudinea angajatorului si aceasta experienta m-a facut sa sper ca mai sunt si alti manageri care inteleg situatia cu care se confrunta angajatii in aceasta perioada.
Pe parcursul anului 2009, am folosit chiar eu in cadrul interviurilor intrebarile de mai sus. Recunosc ca nu ma pot detasa complet emotional de ceea ce li se intampla angajatilor in aceasta perioada si poate simt mai multa compasiune decat ar trebui in calitatea mea de evaluator obiectiv. Dar sunt sigura ca si voi ati simti la fel daca timp de un an de zile ati fi avut contact permanent cu candidati care isi cautau, unii chiar cu disperare, un loc de munca. Nu este usor sa vezi oameni cu 10 ani experienta in munca, pusi in situatia de a intelege de ce nu reusesc sa se angajeze la 6 luni dupa ce si-au pierdut jobul sau dispusi sa accepte locuri de munca mult sub nivelul lor de experienta doar pentru a avea un job.
Am spus mai sus ca raspunsul este evident: CRIZA ECONOMICA! Si in majoritatea cazurilor chiar asa si este. Bineinteles sunt si exceptii, de aceea este intotdeuna bine sa fim precauti si sa verificam putin backgroundul candidatilor.
Insa asa de bine stim ca sunt foarte putine oferte de locuri de munca, ca sunt foarte multi someri in Romania, ca sunt foarte multe firme care s-au inchis in ultimul an, incat de multe ori simt ca nu este cazul sa ii mai intreb pe candidati nimic. Prefer sa le spun ca inteleg si sa ii asigur ca aceste lucruri nu se intampla datorita lor, ci pentru ca asa este acum piata.
Daca v-ati intalnit cu astfel de situatii in calitate de intervievator sau intervievat, asteptam experientele si sugestiile voastre!
Si daca raspunzi: am fost disponibilizat ??? Ce se intampla ? Este o crima ? De ce ar trebui sa raspunzi altceva decat adevarul ? este vina persoanei ca a fost disponibilizata ?
Eu una am fost disponibilizata anul trecut, lucram la o firma mai mica care nu a fost capabila sa isi gestioneze bine resursele, desi aparent pareau profesionisti. M-au angajat la inceputul crizei, prin octombrie 2008 si mi-au desfiintat postul in primavara lui 2009, cand s-au gandit ei ca nu ma mai pot plati… Am stat mai mult de 6 luni fara job, in somaj.
Ma pasioneaza domeniul HR, am si o oarecare experienta in recrutare, prin urmare am facut si un curs de Inspector HR care, ma gandeam eu, in naivitatea mea, ca imi va fi de folos. Gresit ! Pana la urma m-am angajat tot ca asistent manager…si cel mai probabil ma voi si pensiona ca asistent manager…E ok asa ? Eu zic ca nu ! Eu zis ca HR in Romania nu prea exista !
Nu este o crima si este chiar recomandat sa spui adevarul. Mai ales in situatia de acum, cand nimeni nu mai pune sub semnul intrebarii motivele pentru care ai fost disponibilizat.
Domeniul HR a fost si el foarte afectat in ultima perioada. Dar eu personal cred ca are sanse sa se dezvolte si incepe lumea sa isi dea seama de importanta si rolul pe care il are intr-o firma. Insa ca in toate domeniile, trebuie sa asteptam sa treaca criza pentru a putea vorbi de un viitor cu adevarat frumos…
Si dupa ce trece criza crezi ca se va reconsidera importanta hr-ului in cadrul unei companii? Deocamdata , managerii nu mai stiu altceva decat sa reduca costurile . Parerea mea este ca ar trebui sa se uite la ceea ce n-au facut in ultimii ani , pentru ca lucrurile mergeau prea bine si nu aveau timp.Acum nu le fac pentru ca lucrurile merg prost si nu au resurse .Problema este ca nici nu le vor face atunci cand lucrurile vor merge bine din nou…
Si asa ne transformam incet-incet , resursele umane in ,, morti vii\\\\\\\\"