Resurse Umane Online

Perioada aceasta este dificila pentru toti, angajat si angajator. Aud multa lume spunand ca pentru absolventii de facultate este si mai greu. Probabil, dar asa era si inainte. Raportul se pastreaza, avand in vedere ca si in anii cand economia se dezvolta persoanelor fara experienta le era cel mai greu sa se angajeze. Si acum este la fel, cu diferenta ca si persoanelor cu experienta consistenta le este greu sa isi gaseasca un loc de munca.
Ce pot face in aceasta situatie absolventii? In primul rand sa isi ajusteze asteptarile si sa devina mai realisti atunci cand vine vorba de salariu sau domeniul de activitate vizat. Lucru care nu este usor de facut atunci cand nu stii ce inseamna un loc de munca, cand nu cunosti piata fortei de munca, care sunt domeniile care inca mai functioneaza si ce pachete salariale sunt dispuse firmele sa ofere.
De obicei traseul parcurs de oricine atunci cand isi cauta un job este: imi stabilesc ce activitate vreau sa desfasor la locul de munca, pentru ce salariu, la ce tip de firma (favorite sunt intotdeauna multinationalele). Dupa care incep sa caut, trimit Cvuri la anunturile care par sa corespunda cerintelor mele, poate chiar identific cateva firme care par interesante si aplic direct si astept sa fiu contactat/a la interviu.
In mod normal reusesc sa ajung la cateva interviuri inainte sa imi ajustez putin asteptarile de mai sus. Acum, realitatea este si mai dura si cand vad ca nimeni nu ma contacteaza, imi scad din pretentii cand dupa doua luni de aplicari nu am sustinut nici un interviu. Si atunci incep sa aplic la posturi care in urma cu cateva luni sau saptamani nici nu ma gandeam ca ma vor interesa. Presupunand ca am noroc si reusesc chiar si acum sa ajung la etapa de interviu, dupa cateva interviuri nereusite in care imi exprim asteptarile legate de salariu, imi dau seama ca iar trebuie sa ma ajustez si ii informez pe angajatori ca prefer sa astept oferta lor, de teama sa nu ma respinga din cauza ca cer un salariu prea mare.
In curand ajung sa fiu mai putin pretentios/oasa si in ceea ce priveste jobul in sine si compania. Daca inainte ma incanta gandul la o multinationala, acum imi dau seama ca m-ar incanta la fel de tare si o firma locala, cu capital romanesc. In plus, daca inainte voiam sa fiu, de pilda, specialist marketing, conform pregatirii mele, acum ma gandesc ca daca incep cu un post de asistent manager (aka secretar/a), am sanse sa promovez si sa ajung si in departamentul dorit.
Intr-un final fericit, cand cineva chiar ma angajeaza si ma gandesc de unde am pornit cu asteptarile mele si unde am ajuns, imi dau seama ca mi-am schimbat aproape in totalitate modul de a vedea lucrurile si ma declar multumit/a ca totusi am un job.
Cu astfel de situatii se confruntau in urma cu un an absolventii, iar situatia nu s-a schimbat pentru ei, din contra. Ceea ce complica insa si mai mult lucrurile este ca si persoanele cu experienta isi gasesc aproape la fel de greu de lucru si sunt si ele nevoite sa faca compromisuri. Si atunci, daca angajatorul are de ales intre un candidat fara experienta si unul cu experienta, asteptarile salariale fiind similare, pe cine credeti ca va prefera intotdeauna?
Concluzia, trista de altfel pentru toti, este ca va trebui sa fim recunoscatori daca reusim sa avem un loc de munca, majoritatea celor care au ramas fara job fiind nevoiti sa accepte solutii sub standardele lor, cand vine vorba activitate sau salariu.