Ce se intampla cu piata fortei de munca in 2009?
Lucrez in resurse umane de aproape 5 ani si am apucat sa vad cat de usor se poate inversa balanta puterii. Ma refer acum la „lupta” dintre angajatori si candidati, care, din 2005 pana in prezent, a insemnat rasturnari spectaculoase de situatie.
Pana in 2008 ne era aproape imposibil sa gasim candidati care sa corespunda criteriilor de selectie impuse de firmele angajatoare. De fapt ne era aproape imposibil sa gasim candidati, punct. Acest lucru se intampla deoarece oferta de joburi era mare si candidatii isi permiteau sa aleaga si sa fie chiar pretentiosi cand era vorba de schimbarea locului de munca. Foarte putini aplicau la anunturi, de aceea cea mai practicata metoda de catre firmele de consultanta in resurse umane sau chiar de catre companiile care doreau sa angajeze era abordarea directa. Iar convingerea candidatului insemna eforturi mari si un pachet salarial si mai mare, de multe ori poate mult mai mare decat nivelul real de experienta.
Dar firmele erau intr-o continua dezvoltare, nu isi permiteau sa nu isi creasca numarul de agajati, asa ca erau dispuse la tot felul de compromisuri, de genul nivel de experienta mai mic sau propunerea unui salariu mai mare decat oferta initiala. Se acceptau chiar candidati care aveau o fluctuatie foarte mare, fiind considerati oameni vanati si doriti de catre orice firma.
Ce au reusit sa faca angajatii in perioada lor de glorie, 2006 – 2008, nu mai conteaza acum aproape deloc daca ne gandim la numarul locurilor de munca disponibile, comparativ cu numarul de candidati aflati in cautarea unui loc de munca. Experienta este din nou cel mai important criteriu, nimeni nu mai discuta despre personalitatea si compatibilitatea candidatului cu valorile companiei, acestea fiind aspecte prea subiective si deloc eliminatorii in procesul de luare a deciziei de angajare.
In dubla mea calitate de potential candidat si de recruiter, imi este greu sa fiu de partea cuiva. Ca de obicei, asa cum spune mereu o colega de a mea, adevarul este undeva la mijloc. Pentru ca am vazut atitudinea candidatilor atunci cand lucrurile decurgeau in favoarea lor, trebuie sa sustin ca profitau la maxim de situatie. Dar pentru ca vad acum si atitudinea angajatorilor, imi dau seama ca toti suntem oameni si toti reactionam la fel. Companiile profita si ele la maxim de avantajul pe care il au acum asupra angajatilor.
Ideal ar fi ca cele doua tabere sa se intalneasca undeva la mijloc si sa adopte atitudini mai realiste si ma corecte ca pana acum. Sunt convinsa insa ca la noi in tara va mai dura putin pana cand acest lucru se va intampla.