Cum se nasc aşteptările faţă de colegi şi cum ţi le poţi regla m-am hotărât să fie titlul astfel încât să curprinda ideea unei problematizări pe o temă mai veche aşa cum îi şade bine unui angajat mai vechi, precum subsemnata.

Aşadar cum să îţi reduci aşteptări de genu:

- Să fii văzut de un coleg în timp ce tu aştepţi în faţa ferestrei lui , tu crezând că nu este nimeni înauntru să îţi deschidă şi neavând cheie şi afara sunt sub 0 grade (colegul fiind nou în firmă)

-   Să ţi se comunice motivul pentru care eşti scos de pe un proiect la care ai lucrat intens, mai ales când  colegul de proiect te cunoaşte de 9 ani şi înţelege cât de frustrant este sa fii marginalizat fără să ştii cauza

-  Să fii ţinut la curent (aşa cum prevede de altfel şi procedura) despre un proiect care intră în firmă şi pentru care ai conceput partea tehnică a ofertei

- Să ţi se comunice de către colegul pe care l-ai ajutat să facă o vânzare  în momentul în care ai adus o oportunitate in firma, cum ar fi o cerere de training , dacă a trimis sau nu oferta şi care sunt şansele mai ales că vorbim de o perioadă de criza

-  Să fii înţeles când vii cu o propunere de bun simţ cum ar fi culegerea datelor de la un focus group cu ajutorul unui instrument fidel de înregistrare a datelor cum ar fi reportofonul, căci nu poţi fi şi moderator şi tehnoredactor performant în acelaşi timp şi să nu fii privit ca un „gica contra” pus pe analiză în exces în loc să se conformeze unei filosofii de genu: ne-om descurca noi!

-  Să nu fii acuzat că analizezi prea mult când vii cu o propunere de studiu de concurenţă

-  Să intri în acelaşi birou de 5 ani în fiecare dimineaţă şi să nu fii nevoit să îţi exprimi aceleaşi aşteptări de bază (cum ar fi că fiecare trebuie să îşi spele vasul în care a mâncat) la fiecare 2 luni pentru că pur şi simplu colegii nu mai sunt aceeaşi

-  Să nu te întorci la etapa de început în care afli pe la colţuri şi nu direct de la sursa ce proiecte intră în firmă

- Să nu se ia decizii in termeni de: cine este mai eficient pentru a face o selecţie în două săptămâni: tu care ai 5 ani experienţă sau colega ta care are 1 an experienţă

- Să discuţi destins la pauză cu colegii şi să nu fii nevoit să reformulezi în 5000 de feluri acelaşi mesaj ca până la urmă să se înţeleagă ce vrei să spui.

Când porneşti la drum de la premisa că trebuie să faci tot ce îţi stă în puteri ca lucrurile să meargă bine necondiţionat pentru că ştii că eşti prea la început să poţi cere ceva în schimbul eforturilor tale şi când eşti atât de deschis încât să te pliezi stilurilor tuturor generaţiilor de colegi care vin şi pleacă, rişti să te trezeşti peste 5 ani , la linia de finish şi să ţi se spună că ai aşteptări prea mari de la cei din jur şi că analizezi prea mult.

Aseară am întâlnit un tânăr absolvent de Calculatoare , aflat la al treilea job ca şi gestionar care aştepta doar să aibă ce să mănânce, unde să stea şi la 5 să fie acasa astfel încât să poată ajunge la timp la biserică să cânte. Nu era interesat de clienţi, de carieră, de bani, de ….colegi. Şi era atât de senin!De ce? Pentru că… cânta la biserica.

Ei, ca să nu mai avem aştepări nerealiste de la colegi trebuie găsit un substitut cum ar fi cântatul la biserică, vizitarea familiei, întâlniri cu prieteni, întreţinerea unei pasiuni ca şi sursă de echilibru şi suport moral pentru că a da tot ce poţi să te achiţi de toate sarcinile şi să fii înţeles de colegi pot reprezenta sursa unor dezamăgiri profunde.

Ce ne incanta la o multinationala:

Pachetul salarial

Contactul cu un sistem bine pus la punct, dovedit a fi functionabil si astfel posibilitatea sa invatam si sa ne dezvoltam profesional

Contactul cu o cultura organizationala diferita de cea intalnita in companiile romanesti, cu management strain

Specializarea intr-un domeniu si posibilitatea de a deveni expert in domeniul respectiv

Desi nu am avut oportunitatea sa lucrez pana in prezent intr-o multinationala, am avut clienti companii multinationale si am avut contact cu multi candidati care au lucrat sau lucreaza in astfel de organizatii. Adunand informatii din toate aceste surse, mi-am dat seama ca tot ce inseamna avantaje intr-o multinationala sunt totodata si dezavantaje.

Sa le luam pe rand:

1.Pachetul salarial – asteptarile oricarui roman atunci cand aplica la un post intr-o multinationala este ca vor avea cu siguranta un salariu mare. Vor ramane surprinsi cand vor primi oferta din partea acestora si si mai surprinsi atunci cand vor afla ca la negocierile salariale care vor avea loc numai peste un an, procentul de crestere nu depaseste 10%.

Recomandarea tuturor celor care au lucrat in multinationale este sa negociati puternic in momentul angajarii, deoarece in linii mari cu acel salariu ramaneti pana la sfarsit.

Insa eforturile depuse si asteptarile din partea managementului sunt cu siguranta mult mai mari decat intr-o companie romaneasca.

2.Sistem bine pus la punct – exista intr-adevar. Dar este atat de bine pus la punct incat tu nu poti sa faci nimic in plus, trebuie doar sa il inveti si sa il aplici. Nu poti veni cu prea mari schimbari si nici nu iti prea poti folosi faimoasa ingeniozitate a romanilor. Te trezesti ca lucrezi intr-un mediu foarte putin flexibil, in care contributia ta se reduce la a aplica si la a te conforma procedurilor existente.

3.Cultura organizationala diferita – alta tara, alta mentalitate. Desi s-a discutat foarte mult despre cum o multinationala trebuie sa se adapteze culturii tarii in care a realizat investitia, acest lucru nu se prea intampla. Asteptarile managerilor expati (manageri straini adusi pentru a se ocupa de afacerea din Romania) este ca romanii sa se adapteze la ei, nu invers. Doar favoarea ei ne-o fac, prin faptul ca asigura locuri de munca, stimuleaza economia si te expun la mediul lor de lucru. Concluzia, dupa cateva socuri culturale suferite de ambele „tabere”: tot noi romanii trebuie sa facem mai multe compromisuri.

4.Specializarea – reala si ea. Poate prea reala. Daca te-ai angajat ca Recruiter intr-o multinationala, cativa ani buni chiar numai asta ai sa faci. Daca vrei sa promovezi si sa devii un sef de departament de pilda, va trebui sa ai mare rabdare. Pentru ca oricum prioritate au expatii, dupa care, daca exista, romanul care ocupa deja aceasta pozitie. Si el va trebui sa astepte un numar nedefinit de ani pana va putea urca cu o treapta mai sus pe scala ierarhica. Deci te dezvolti mult intr-un domeniu, poti in timp chiar sa cresti pe verticala, dar iti ingustezi totodata foarte mult domeniul de activitate.

Nu neg faptul ca o experienta intr-o astfel de organizatie este benefica si cu siguranta daca as avea o astfel de oferta as accepta. Insa cred si ca intr-un mediu organizational romanesc, cu o cultura adecvata si cu un management profesionist, se pot face multe. Mai mult decat atat, contributia ta personala poate fi mult mai mare si in consecinta si satisfactiile profesionale sunt mai multe.

Insa expunerea la niste proceduri bine puse la punct, la o abordare si o mentalitate mai eficiente si mai structurate decat ce intalnesti de obicei in companiile romanesti constituie dupa parerea mea o experienta necesara si utila pentru un angajat.