Frustrarile candidatilor versus frustrarile recruiterilor

Petrar Paladia — Sun, 21 Feb 2010 18:32:34 +0000

A trecut un an si jumatate de cand a inceput criza economica. A trecut un an de cand piata fortei de munca a inceput sa fie serios afectata. Ce a inseamnat acest lucru: mai putine oferte de locuri de munca, mai multi candidati.

Ce se intampla acum? Recent am finalizat un proiect de consiliere si orientare in cariera pentru angajatii unei firme care si-a inchis activitatea din Romania. Tuturor le-am spus ca lucurile s-au mai imbunatatit in ultima perioada. Ca au inceput sa apara mai multe locuri de munca decat erau anul trecut pe vremea aceasta. Ceea ce este adevarat.

Printre cunoscutii mei, care isi cauta de mult timp de lucru, am observat deja din luna ianuarie cateva schimbari. Le sunt vizualizate CVurile intr-o mai mare masura, sunt chemati mai des la interviu fata de lunile anterioare.

Si printre cunoscutii mei, care lucreaza ca recruiteri sau ca oameni de resurse umane, am observat cateva schimbari. Daca anul trecut nu incetam sa ne uimim cat de repede si usor gasim candidati buni la posturile pe care le aveam disponibile, acum se pare ca lucrurile incep sa revina la situatia anilor 2007, 2008, cand gaseai greu sau deloc oameni calificati, care sa corespunda cerintelor impuse de angajatori.

Sa analizam deci situatia. Pe de o parte, candidatii se plang ca, desi sunt publicate locuri de munca pe siteurile de specialitate, nimeni nu le vizualizeaza CVul. Toti vad ca la un job aplica uneori si sute de angajati. Si multi nu sunt chemati la interviu. Deci din punctul lor de vedere lucrurile stau la fel de rau ca anul trecut. Pe de alta parte, oamenii de resurse umane, desi recunosc ca sunt mai multe aplicatii decat in anii trecuti, se plang ca acestea nu se ridica la nivelul cerintelor postului, si, calitativ vorbind, situatia sta la fel ca acum doi ani.

Inteleg atat frustrarile candidatilor, cat si ale oamenilor de resurse umane. Am fost in ambele posturi pe parcursul anului 2009.

In calitate de candidat, cred ca m-a ajutat sa imi cresc toleranta si rabdarea in perioada aceasta, faptul ca stiam urmatoarele lucruri:

Am citit destul de multe comentarii ale unor candidati furiosi ca anunturile publicate pe ejobs sau bestjobs nu sunt de fapt reale si firmele publica doar pentru a-si face reclama sau pentru a aduna CVuri in baza de date. Parere mea insa este ca majoritatea anunturilor sunt reale. Siteurile de specialitate sunt destul de scumpe pentru ca nu toate firmele sa isi permita sa publice la nesfarsit posturi fictive (este adevarat ca in luna decembrie unul dintre siteurile cele mai bine cotate din domeniu a avut o promotie in care firmele puteau posta gratuit oricate anunturi doreau; promotia a luat insa sfarsit in luna ianuarie).
Adevarul stiut de toata lumea este ca sunt intr-adevar foarte multi aplicanti la un anunt. Sansele ca CVul meu sa fie vazut si observat sunt destul de mici si din pacate, tin in mare parte de noroc. Multi angajatori, pentru ca nu au timpul si rabdarea necesara, nu deschid decat 10 CVuri din 100. Si cand gasesc pe cineva potrivit, nu mai deschid si restul aplicatiilor.
Ni s-a intamplat nu o data, pe parcursul anului 2009, ca angajatorul sa renunte la angajare, chiar dupa ce candidatii au fost gasiti. Din motive care tineau bineinteles de criza economica: fie se renunta la post, fie responsabilitatile se imparteau intre alti angajati.

In calitate de recruiter, am ajuns la urmatoarele concluzii:

Intr-adevar, in ciuda multiplelor aplicatii la un anunt de angajare, nu este totusi foarte usor sa gasesti candidati buni. Primim sute de CVuri la anunturi, dar din aceste sute un procent relativ mic il reprezinta CVurile care chiar corespund cerintelor postului.
Colegele mele se plang si de faptul ca oamenii refuza sa paraseasca locul de munca actual, de teama sa ramana fara job. Este adevarat in 2009 acest lucru se intampla frecvent. Oamenii erau fericiti ca aveau o slujba. Nu se mai punea problema sa folosim tehnici de headhunting, deoarece era aproape imposibil sa ii smulgi de la firmele unde lucrau. Stabilitatea era o prioritate, oferta salariala avea deja o importanta mai mica.
Insa inceputul acesta de an imi lasa impresia ca lucrurile incep sa se schimbe. Oamenii incep sa devina mai increzatori si sa accepte alte oferte, chiar daca jobul lor nu le este amenintat. Am intervievat candidati care momentan lucreaza, dar care doresc o schimbare nu pentru ca firma nu merge bine, ci pentru ca vor sa se dezvolte profesional sau vor sa obtina un salariu mai bun. Motive pe care in 2009 nu le-am auzit deloc.

Deci o oarecare imbunatatire a situatiei exista. Mai avem de lucru cu criza aceasta, majoritatea considerand ca si 2010 va fi an de criza. Insa avem speranta ca lucrurile sa se schimbe iar pana acum semnele sunt bune.

Exista candidati foarte buni pe piata!

Petrar Paladia — Fri, 23 Oct 2009 19:03:44 +0000

Firmele care reusesc sa supravietuieasca crizei, pot gasi si aspecte pozitive ale situatiei economice cu care ne confruntam. Unul dintre acestea este ca pot gasi candidati foarte buni pe piata, dispusi sa lucreze pe salarii mult mai mici decat in anii trecuti.
Daca ar fi sa ne gandim la piata fortei de munca de dinainte de 2006, intr-o oarecare masura situatia este comparabila. Si atunci, ca si acum, angajatorul este cel care se afla intr-o pozitie mai avantajoasa, putand sa aiba mai multe cerinte legate de profilul angajatului, fiind totodata cel care impune si pachetul salarial. Lucrurile stau in felul urmator: exista mult mai multi candidati disponibili pe piata, exista mult mai putine oferte de locuri de munca fata de anul trecut, iar angajatorul poate sa aleaga, in adevaratul sens al cuvantului, avand alternative viabile atunci cand angajeaza.
Lucrurile se leaga intr-adevar si, asa cum discutam intr-un articol anterior, intr-o oarecare masura este bine sa se regleze si asteptarile candidatilor legate de pachetul salarial. Afirm acest lucru deoarece in 2008, cerintele acestora erau in anumite cazuri departe de a fi realiste, daca le raportam la nivelul de expertiza detinut.
Insa acum situatia este destul de trista, mai ales pentru persoanele care detin experienta consistenta si care s-au confruntat anul acesta cu situatii inedite si neplacute: am intalnit candidati cu experienta de 5-6 ani pe posturi de Director economic / Contabil Sef sau cu experienta de 10 ani in vanzari, care nu reusesc sa isi gaseasca un loc de munca de la inceputul acestui an. A trecut imediat 2009 si situatii de acest gen apar tot mai des. Nu de multe ori suntem contactati (uneori insistent), atat eu, cat si colegii mei care lucreaza in consultanta, de candidati interesati sa isi gaseasca un job. Din pacate, de multe ori nu reusim sa raspundem nevoilor acestora, din simplul motiv ca a scazut cererea din partea companiilor angajatoare.
Insa noi, cei care lucram in domeniu, suntem inca uimiti de schimbarile care au avut loc fata de anul trecut: daca in prima jumatate a anului 2008, ne era aproape imposibil sa gasim candidati buni pentru posturi relativ usoare, de genul Reprezentant vanzari sau Economist contabil, fiind de multe ori nevoiti sa prelungim la 2 sau chiar la 3 luni termenul selectiei, anul acesta am finalizat selectii si intr-o saptamana, putand sa recomandam clientilor persoane care corespundeau aproape in totalitate cerintelor lor.
Dupa cum spuneam, lucrul acesta este bun pentru angajator. Conditiile de angajare nu mai sunt impuse de candidat, ci de catre firma. Lucrurile decurg in felul urmator: dupa interviul cu angajatorul, candidatul asteapta oferta concreta, oferta pe care putini mai au curajul sa o negocieze. Acesta nu mai este bombardat ca anul trecut cu alte oferte de locuri de munca, fiind fericit daca primeste una. Avand si mai putine alternative, decizia este luata mult mai rapid, gandidu-se in primul rand nu la pachetul salarial, ci la stabilitatea pe termen lung pe care i-o poate oferi compania.
Pe de alta parte angajtorul este cel care amana decizia, uneori avand motive intemeiate, de genul, aprobarea bugetului pentru noul post, alteori pur si simplu pentru ca angajarea nu mai constituie o prioritate si o urgenta asa cum era anul trecut.
Acesta este de altfel un alt simptom – faptul ca anul acesta nu am primit cereri de genul: „Am nevoie urgenta de o persoana pe postul X. Trebuie sa il angajez ieri!”. Anul acesta lucrurile decurg mult mai lin si de multe ori ni s-a intamplat sa gasim candidati in 5-10 zile si sa ii amanam inca vreo 2-3 saptamani pana sa ajunga sa se intalneasca cu angajatorul. „Norocul” nostru, este ca acum candidatii sunt mult mai rabdatori si din lipsa de variante, asteapta si ei impreuna cu noi raspunsul companiei angajatoare.

Resurse Umane Online » candidati

Frustrarile candidatilor versus frustrarile recruiterilor

Exista candidati foarte buni pe piata!