Din meniul “HELP” – partea I
In perioada studentiei, am ajuns si eu ca majoritatea studentilor clujeni din vremea aceea, sa muncesc cateva vacante de vara in SUA. Povestea a inceput cu mine, dintr-o data singura intr-o tara cunoscuta doar din filme in care stiam ca ma dusesem sa lucrez pentru a castiga ceva bani. Am fost suficient de neinspirata incat sa nu imi iau un angajament la o firma americana inainte de plecare. Astfel, m-am trezit intr-un sistem despre care nu stiam aproape nimic, nevoita sa ma angajez. Am aflat atunci ca nimeni nu imi bate la poarta sa ma intrebe daca doresc sa muncesc, ci eu sunt persoana care trebuie sa ia atitudine si sa bata la poarta celorlalti. Asa am inceput “job huntingul”, luand la rand fiecare restaurant, cafenea, hotel, magazin etc. pe care-l zaream pe marginea drumului. Dupa vreo doua, trei zile m-am cam descurajat, vazand ca sunt sute de cautatori precum eram si eu, iar situatia mi se parea fara rezolvare. N-am avut de ales insa si am continuat cautarea mai bine de doua saptamani, zilnic. Intr-un final m-am angajat nu in unul, ci in doua locuri (acolo se practica “second job”), iar vara respectiva a fost o lectie de viata: in aceasta clipa am perfecta incredere ca daca voi fi la un moment dat un ghinionist disponibilizat, totul depinde de atitudinea mea proactiva pentru a schimba situatia, insa nu peste noapte.
De ce acest subiect? Pentru ca este o perioada de criza, in care tot ce auzim la televizor reprezinta constatari ale gravitatii situatiei in care ne aflam si previziuni fataliste asupra a ceea ce ne asteapta in viitor, in general – si in particular cu privire la piata fortei de munca. Ceea ce nu le spune nimeni acelora care se uita la televizor este faptul ca ei sunt proprii lor stapani si ceea ce se asteapta de la ei este o atitudine proactiva. Acum cativa ani companiile erau cele care cautau disperate candidati competenti, propunandu-le fel si fel de oferte de munca, care mai de care mai tentante pentru a-i atrage in randul lor. Companiile private au platit bani grei incepand cu 2006, pentru a aduce in randul lor angajati motivati, care sa se dovedeasca performanti la locul de munca si cababili sa influenteze cresterea afacerii – asta inseamnand ca firmele s-au adaptat la o piata de munca saraca in profesionisti, facand toate demersurile pentru a-i atrage in randul lor tocmai pe aceia de care aveau nevoie. Situatia s-a modificat, iar acum a venit randul angajatilor sa ia atitudine si sa se mobilizeze in directia gasirii unui loc de munca. Cei care trebuie sa se adapteze la noua situatie sunt tocmai candidatii.
Astazi a venit la sediul firmei unde lucrez pentru o scurta discutie si pentru a-si depune CV-ul un absolvent de studii tehnice, care este in cautarea unui loc de munca. Nu avem nimic disponibil in aceasta perioada, dar CV-ul lui a mers in dosarul persoanelor care doresc sa munceasca si au miscat un deget in acest sens. In momentul deschiderii unei pozitii, va fi primul dosar deschis, pentru ca el cuprinde persoane cu atitudine. Sunt curioasa cati dintre managerii de resurse umane sunt contactati de persoane care doresc sa munceasca – inafara de aplicatiile la joburile publicate pe siteurile de specialitate. Eu am primit anul acesta un total de zece CV-uri! Mai mult de atat, cati ati primit solicitari de Internship-uri? mai ales ca e de actualitate sa “deplangem” soarta zecilor de mii de studenti care termina facultatea si toata lumea se intreaba unde vor fi angajati. Aici mai am o observatie – cred ca mai mult de jumatate din ei abia ca au luat nota de trecere la bacalaureat iar acum vin si iti flutura in fata o diploma de licentiat, iar daca le dai o simpla dictare de clasa a-II-a, nu stiu cand se scrie cu un “i” sau doi “i”, iar tu ca si om de resurse umane te dai de ceasul mortii sa angajezi un mecanic, un trefilator, un CTC-ist sau te miri ce alt tip de “meserias”.
Nu critica este scopul acestui articol, chiar daca par putin acida, ci mobilizarea celor care se confrunta cu situatia neplacuta de a-si fi pierdut locul de munca. Vreau sa le fac cunoscute cateva ponturi care sa-i ajute in cautarea unui job:
- Abordarea intr-un mod organizat a pietei fortei de munca si nu aplicatiile haotice la orice tipuri de posturi ce sunt listate disponibile.
- Participarea la workshopuri in care le sunt detaliate metodele de cautare a unui loc de munca si modul in care sa se prezinte competitiv la un interviu
- Expansiunea cautarilor pe site-uri ce nu reprezinta lideri de piata in domeniu – in articolul viitor va voi prezenta o lista cu o parte din siteurile de recrutare .
- Cautarea activa a unui loc de munca – adica nu asteptam publicarea unui job disponibil ci dimpotriva, mergem noi in intampinarea lui.
- Constientizarea abilitatilor personale si cautarea unui loc de munca intr-un domeniu in care putem performa.
Acestea sunt doar cateva idei, la care astept completari in masura in care practicieni din domeniul resurselor umane sau alte arii de activitate le considera oportune. Le voi dezvolta pe fiecare in partea a doua a articolului, prezentandu-va in plus si o lista cu siteurile de recrutare din Romania, o lista cu firme de consultanta in HR la care se poate apela, si cateva companii care in momentul de fata realizeaza angajari in Cluj Napoca, incepand de la posturi de muncitori, profesionisti in diverse arii de activitate si chiar pozitii de middle si top management.
Din principiu ma concentrez pe solutii practice, iar indrumarile vor fi din categoria celor realizabile si nu valabile doar in teorie. Pana atunci (saptamana viitoare), meditati putin la “om, ca fiinta adaptabila” si luati-va soarta in propriile maini.
Regasiti articolul si pe pagina mea personala.
Diana S.