In ce se va fi transformat disperarea celor care nu au un loc de munca de 6 luni, 1 an…victime ale unui management de firme prost avand ca pretext criza?

Unii mai indrazneti isi vor fi deschis firme, altii se gandesc sa se apuce de agricultura, altii se dumiresc cu ce inseamna sa scrii proiecte pentru fonduri europene, altii vor fi incercat din nou un drum in Spania, acestia din ce in ce mai putini.  Unii, mai precis unele vor fi aranjat totul ramanand insarcinate. Unii se intorc acasa la cuib, de unde au zburat, cel putin pana isi refac rezervele.

Si totusi nu putem prezice cu certitudine in ce stadiu vor fi cei ce anul trecut care ne sunau pe noi recruiterii cu rugaminti fierbinti legat de gasirea unui loc de munca.

Un lucru e sigur totusi, nimeni dar nimeni dintre cei care isi cauta disperat sau cei care au ramas nu vor avea ca obiectiv principal calitate, eficienta…..satisfactia clientului….bla, bla.

Am ajuns sa cred ca aceste cuvinte : calitate, eficienta, satisfactia clientului sunt coduri pentru „doamne-ajuta sa raman in viata” fie ca e firma sau angajat. Respectiv orientare catre rezultat e cod pentru orientare catre mentinerea venitului cu orice pret.

Cercetatorii americani  au testat urmatoarea dilema: intr-o companie din care s-au facut disponibilizari, cei ramasi vor fi si mai motivati fiind mandri ca au scapat de disponibilizare? sau vor fi debusolati ca au ramas singuri intr-o barca care se clatina si ca oricand se poate intampla acelasi lucru cu ei? Rezultatul a fost ca motivatia scade iar reducerea cheltuielilor ca rezultat asteptat in urma dipsonibilizarilor in masa, de fapt este iluzorie. Oamenii ramasi produc mult mai putin decat inainte de disponibilizare consumand aceleasi resurse.

Acum, lucrurile sunt discutabile: domeniul de activitate al firmei, amploarea dipsonibilizarilor, cat timp au lucrat impreuna cei separati etc. Oricum disponibilizarea nu este o solutie fericita pentru nimeni, nici chiar pentru cei care o intreprind si nu numai la nivel subiectiv ci si la nivel de rezultate concrete.

Un act de imputare a a unui membru bolnav previne infectia intregului organism asa cum disponibilizarea unui carcotas sau a unor exemple nedorite de angajati pot contamina cu atitudinea lor nepotrivita pe ceialalti….Dar cand amputezi un membru sanatos ca sa scutesti consumul intregului ansamblu pentru ca nu mai ai suficiente resurse, armonia se schimba si inevitabil se deterioreaza.

Ia un grup de oameni diferiti, valorosi, pune-i impreuna sa lucreze pentru acelasi scop. In timp vei vedea ca se creeza un ansamblu indivizibil din ei, in forma unei ceea ce se cheama echipa. Nu poti distinge calitatea caruia dintre ei a determinat reusita sau splendoarea unui proiect, pentru ca sunt indivizibili. Si ce poate fi mai minunat decat asta? Sa dai viata, sa dai suflu potentialului colectiv unei structuri heterogene de oameni la inceput inspirandu-le o viziune, un perpetuum „ce-ar fi daca am face, ce-ar fi daca am propune, ce-ar fi daca am intreprinde, ce-ar fi daca am gandi….”Si totul curge acolo natural, pentru ca grupul de oameni se modifica , se destrama si iara se asambleaza, cioplesc in ei formele oglindite ale celorlalti ca sa se completeze, sa semene pentru ca ceea ce fac acolo e important, foarte improtant.

Si dintr-o data vine ceva asemenea unui vanticel apoi vant, apoi furtuna cu efecte colosale asupra formei celor din echipa ermonioasa si acel ceva scoate la iveala colturi, forme urate , tocesc simetrii si innoada forme independente ba mai mult elimina membri cu totul si lasa in urma un sistem deteriorat greu de identificat asemenea unei papusi stricate. Venise criza si odata cu ea rostul eficientizarilor si a reducerii de costuri.

Azi un membru, maine altul…pana caracatita ultimului grad de penibil din masuri de criza cuprinse totul.

Ce urmeaza? Fiecare membru isi vor fi gasit cate un rost pe anul ce vine. Eu pe al meu, tu pe al tau…..ca de rostul NOSTRU nu mai poate fi vorba, nu curand.

La Multi ANI! Si un 2010 cu rost!

Dacă te uiţi la job-ul pe care îl ai şi care întâmplător îţi ocupă 60-70% din timpul în care stai treaz, vei constata că faci parte dintr-un aparat emisie-recepţie în care tu dai (strunjeşti piesa, scrii raportul etc) şi primeşti (un prietenesc „salut!” De la coleg, salariu, prestigiu etc.).

S-au inventat mai multe unelte care să intervină fin şi să regleze acest aparat emisie-recepţie, pentru că el aparatul ca orice sistem tinde către deteriorare….funcţionează, funcţionează până când asprimile vremii îi tot pun frâne.

Şi-atunci s-au configurat soluţii „deştepte” care să:

- Ungă rotiţele din mecanismul emisie recepţie şi să le aranjeze într-o ordine anume care să permită funcţionarea sistemului- la nivel de trasabilitate a produsului/serviciu(orice organizaţie are o funcţionare gen intrări-ieşiri). Aici pot fi diferite instrumente gen Ergonomia spaţiului de producţie, sisteme de optimizare inspirate din Toyota Production System, sistem Erp informatic, sisteme ISO de calitate etc

- Să îi pregătească pe oameni să ungă şi să pună în mişcare rotiţele că până acum nu s-a inventat încă o organizaţie complet automatizată, mai trebuie încă şi oameni. Aici sunt unelte precum: cursuri de calificare la locul de muncă (punerea în mişcare a rotiţelor mici de la baza sistemului), traininguri de vânzări (sau cum să faci rost de combustibil pentru mişcarea sistemului), traininguri de leadership (cum să pui în mişcare angrenaje mari de roţi , ordinea mişcării angrenajelor şi energia mişcării angrenajelor)

- Să dea energia sistemului de emisie-recepţie astfel încât ansamblul de participanţi la punerea în mişcare a rotiţelor să acţioneze concomitent astfel încât toate rotiţele să fie în mişcare şi să anunţe dacă o rotiţă nu mai funcţionează, sau dacă el nu mai are energie, sau dacă îi trebuie altă mişcare. Aici intră rolurile sistemelor de motivare sau al teambuildingurilor.

Cum se constată dacă energia sistemului este suficientă pentru ca acesta să funcţioneze?

- Participanţii vorbesc despre ce fac cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea sistemului într-o manieră informală, nu numai în şedinţe impuse

- Petrec începuturile de zi împreună (la o cafea, ceai)

- În pauzele de lucru se râde bine

- În afara schimburilor de inforamţii scrise, se comunică lejer, fără introduceri oficiale (ma numesc x, ….in legatura cu …. ai putea te roga frumos sa să imi dai acces la ….)

- Dacă se întâmplă o eroare, nu se accentuează cine, ci cum putem găsi o soluţie

- Sunt celebrate succesele tuturor membrilor

- Talentele individuale sunt cunoscute de către toată echipa

- Se împărtăşesc opinii despre performanţa individuală cu scopul de îmbunătăţire a fiecărui membru

- Prioritare sunt scopurile de dezvoltare a fiecărui membru nu de evitare a conflictelor (dacă o polemică poate scoate la iveala un element util de dezvoltare pentru un membru, atunci oricine îşi asumă riscul tensiunii specifice unei polemici)

- Prioritare sunt scopurile de dezvoltare celor din echipă pentru funcţionarea tot mai optimă a sistemului nu menţinerea unei tăceri placide care să ascundă „veştile proaste”

- Participanţii se mobilizează facil pentru o ieşire la bere cel puţin o dată pe lună.

- Nu ai „strangere de inimă” când ştii că trebuie să colaborezi cu un coleg pe un proiect anume

Şi dacă nu mai avem energie suficientă ce e de făcut?