Ce se intampla acum? Recent am finalizat un proiect de consiliere si orientare in cariera pentru angajatii unei firme care si-a inchis activitatea din Romania. Tuturor le-am spus ca lucurile s-au mai imbunatatit in ultima perioada. Ca au inceput sa apara mai multe locuri de munca decat erau anul trecut pe vremea aceasta. Ceea ce este adevarat.

Printre cunoscutii mei, care isi cauta de mult timp de lucru, am observat deja din luna ianuarie cateva schimbari. Le sunt vizualizate CVurile intr-o mai mare masura, sunt chemati mai des la interviu fata de lunile anterioare.

Si printre cunoscutii mei, care lucreaza ca recruiteri sau ca oameni de resurse umane, am observat cateva schimbari. Daca anul trecut nu incetam sa ne uimim cat de repede si usor gasim candidati buni la posturile pe care le aveam disponibile, acum se pare ca lucrurile incep sa revina la situatia anilor 2007, 2008, cand gaseai greu sau deloc oameni calificati, care sa corespunda cerintelor impuse de angajatori.

Sa analizam deci situatia. Pe de o parte, candidatii se plang ca, desi sunt publicate locuri de munca pe siteurile de specialitate, nimeni nu le vizualizeaza CVul. Toti vad ca la un job aplica uneori si sute de angajati. Si multi nu sunt chemati la interviu. Deci din punctul lor de vedere lucrurile stau la fel de rau ca anul trecut. Pe de alta parte, oamenii de resurse umane, desi recunosc ca sunt mai multe aplicatii decat in anii trecuti, se plang ca acestea nu se ridica la nivelul cerintelor postului, si, calitativ vorbind, situatia sta la fel ca acum doi ani.

Inteleg atat frustrarile candidatilor, cat si ale oamenilor de resurse umane. Am fost in ambele posturi pe parcursul anului 2009.

In calitate de candidat, cred ca m-a ajutat sa imi cresc toleranta si rabdarea in perioada aceasta, faptul ca stiam urmatoarele lucruri:

1. Am citit destul de multe comentarii ale unor candidati furiosi ca anunturile publicate pe ejobs sau bestjobs nu sunt de fapt reale si firmele publica doar pentru a-si face reclama sau pentru a aduna CVuri in baza de date. Parere mea insa este ca majoritatea anunturilor sunt reale. Siteurile de specialitate sunt destul de scumpe pentru ca nu toate firmele sa isi permita sa publice la nesfarsit posturi fictive (este adevarat ca in luna decembrie unul dintre siteurile cele mai bine cotate din domeniu a avut o promotie in care firmele puteau posta gratuit oricate anunturi doreau; promotia a luat insa sfarsit in luna ianuarie).
2. Adevarul stiut de toata lumea este ca sunt intr-adevar foarte multi aplicanti la un anunt. Sansele ca CVul meu sa fie vazut si observat sunt destul de mici si din pacate, tin in mare parte de noroc. Multi angajatori, pentru ca nu au timpul si rabdarea necesara, nu deschid decat 10 CVuri din 100. Si cand gasesc pe cineva potrivit, nu mai deschid si restul aplicatiilor.
3. Ni s-a intamplat nu o data, pe parcursul anului 2009, ca angajatorul sa renunte la angajare, chiar dupa ce candidatii au fost gasiti. Din motive care tineau bineinteles de criza economica: fie se renunta la post, fie responsabilitatile se imparteau intre alti angajati.

In calitate de recruiter, am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. Intr-adevar, in ciuda multiplelor aplicatii la un anunt de angajare, nu este totusi foarte usor sa gasesti candidati buni. Primim sute de CVuri la anunturi, dar din aceste sute un procent relativ mic il reprezinta CVurile care chiar corespund cerintelor postului.
2. Colegele mele se plang si de faptul ca oamenii refuza sa paraseasca locul de munca actual, de teama sa ramana fara job. Este adevarat in 2009 acest lucru se intampla frecvent. Oamenii erau fericiti ca aveau o slujba. Nu se mai punea problema sa folosim tehnici de headhunting, deoarece era aproape imposibil sa ii smulgi de la firmele unde lucrau. Stabilitatea era o prioritate, oferta salariala avea deja o importanta mai mica.
3. Insa inceputul acesta de an imi lasa impresia ca lucrurile incep sa se schimbe. Oamenii incep sa devina mai increzatori si sa accepte alte oferte, chiar daca jobul lor nu le este amenintat. Am intervievat candidati care momentan lucreaza, dar care doresc o schimbare nu pentru ca firma nu merge bine, ci pentru ca vor sa se dezvolte profesional sau vor sa obtina un salariu mai bun. Motive pe care in 2009 nu le-am auzit deloc.

Deci o oarecare imbunatatire a situatiei exista. Mai avem de lucru cu criza aceasta, majoritatea considerand ca si 2010 va fi an de criza. Insa avem speranta ca lucrurile sa se schimbe iar pana acum semnele sunt bune.