Cum se nasc aşteptările faţă de colegi şi cum ţi le poţi regla
Pentru prima dată de când scriu pe acest blog, m-am hotârât să vă împărtăşesc un picur din miezul problemelor ce mă frământă cu adevărat.
Cum se nasc aşteptările faţă de colegi şi cum ţi le poţi regla m-am hotărât să fie titlul astfel încât să curprinda ideea unei problematizări pe o temă mai veche aşa cum îi şade bine unui angajat mai vechi, precum subsemnata.
Aşadar cum să îţi reduci aşteptări de genu:
- Să fii văzut de un coleg în timp ce tu aştepţi în faţa ferestrei lui , tu crezând că nu este nimeni înauntru să îţi deschidă şi neavând cheie şi afara sunt sub 0 grade (colegul fiind nou în firmă)
- Să ţi se comunice motivul pentru care eşti scos de pe un proiect la care ai lucrat intens, mai ales când colegul de proiect te cunoaşte de 9 ani şi înţelege cât de frustrant este sa fii marginalizat fără să ştii cauza
- Să fii ţinut la curent (aşa cum prevede de altfel şi procedura) despre un proiect care intră în firmă şi pentru care ai conceput partea tehnică a ofertei
- Să ţi se comunice de către colegul pe care l-ai ajutat să facă o vânzare în momentul în care ai adus o oportunitate in firma, cum ar fi o cerere de training , dacă a trimis sau nu oferta şi care sunt şansele mai ales că vorbim de o perioadă de criza
- Să fii înţeles când vii cu o propunere de bun simţ cum ar fi culegerea datelor de la un focus group cu ajutorul unui instrument fidel de înregistrare a datelor cum ar fi reportofonul, căci nu poţi fi şi moderator şi tehnoredactor performant în acelaşi timp şi să nu fii privit ca un „gica contra” pus pe analiză în exces în loc să se conformeze unei filosofii de genu: ne-om descurca noi!
- Să nu fii acuzat că analizezi prea mult când vii cu o propunere de studiu de concurenţă
- Să intri în acelaşi birou de 5 ani în fiecare dimineaţă şi să nu fii nevoit să îţi exprimi aceleaşi aşteptări de bază (cum ar fi că fiecare trebuie să îşi spele vasul în care a mâncat) la fiecare 2 luni pentru că pur şi simplu colegii nu mai sunt aceeaşi
- Să nu te întorci la etapa de început în care afli pe la colţuri şi nu direct de la sursa ce proiecte intră în firmă
- Să nu se ia decizii in termeni de: cine este mai eficient pentru a face o selecţie în două săptămâni: tu care ai 5 ani experienţă sau colega ta care are 1 an experienţă
- Să discuţi destins la pauză cu colegii şi să nu fii nevoit să reformulezi în 5000 de feluri acelaşi mesaj ca până la urmă să se înţeleagă ce vrei să spui.
Când porneşti la drum de la premisa că trebuie să faci tot ce îţi stă în puteri ca lucrurile să meargă bine necondiţionat pentru că ştii că eşti prea la început să poţi cere ceva în schimbul eforturilor tale şi când eşti atât de deschis încât să te pliezi stilurilor tuturor generaţiilor de colegi care vin şi pleacă, rişti să te trezeşti peste 5 ani , la linia de finish şi să ţi se spună că ai aşteptări prea mari de la cei din jur şi că analizezi prea mult.
Aseară am întâlnit un tânăr absolvent de Calculatoare , aflat la al treilea job ca şi gestionar care aştepta doar să aibă ce să mănânce, unde să stea şi la 5 să fie acasa astfel încât să poată ajunge la timp la biserică să cânte. Nu era interesat de clienţi, de carieră, de bani, de ….colegi. Şi era atât de senin!De ce? Pentru că… cânta la biserica.
Ei, ca să nu mai avem aştepări nerealiste de la colegi trebuie găsit un substitut cum ar fi cântatul la biserică, vizitarea familiei, întâlniri cu prieteni, întreţinerea unei pasiuni ca şi sursă de echilibru şi suport moral pentru că a da tot ce poţi să te achiţi de toate sarcinile şi să fii înţeles de colegi pot reprezenta sursa unor dezamăgiri profunde.